[Poezie] XI. Iulia Hașdeu

Înnodai idei cu pietre mate…

șlefuind emoții, versuri preacurate.

Din cerul ce stă să se coboare,

ochii tăi lucesc prin stele, oare?

N-aș ști, greu mi-ar fi să-ți spun,

și nici n-aș cuteza, eu, ageamiu de zile mari…

dar gândul mă împinge, căci nu pot să nu mărturisesc:

fiica geniului de o înspăimântătoare vastitate*

ești tu, Iulia Hașdeu, suflet nobil, sensibilitate.

 

*după cum l-a numit Mircea Eliade pe Bogdan Petriceicu Hașdeu, tatăl Iuliei

Iulia

 

10 gânduri despre „[Poezie] XI. Iulia Hașdeu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s