[Poezie] XIII. Un ciob pe cărare

Pe versantul frunții,

un gând ai străjuit;

iubirea împietrindu-te,

m-am depărtat furiș.

Doar un ciob mai zace pe cărare în urma-ți,

pulsând,

sângerând,

inimă zvâcnind în pântecul pământului,

pe care s-o vâri și mai adânc

cu al tău diafan picior,

în trecutul osuar.

Ciob

 

2 gânduri despre „[Poezie] XIII. Un ciob pe cărare

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s