[Poezie – Proză] Ochii tăi pierduți

Astăzi, trecând pe sub arcada grea, din piatră dură, aspră și prăfuită, crăpată într-un fulger, am crezut preț de o clipă că te zăresc. Mi-am sprijinit mâna de coloana viguroasă, spartă și ea de jur împrejur – dulce și sadică ironie – și am așteptat nedeșteptarea. Căci îngrozitor de scurtă a fost clipa aceea, a revederii tale nălucitoare, mai chinuitoare decât clipele de cuțit în care-mi ești departe, ascunsă vederii. Ți-am văzut glezna atât de firavă călcând pământul tare și albeața gâtului, pe tine, întorcându-ți privirea. Buclele îți străluceau în baia de soare, șerpuind pe umeri și pe omoplați, sânii mici, ascunși în rochia strânsă pe corp…

Privirea ta m-a năruit,

din ochi adânci, căprii, atât de-adânci,

curgând răceala miezului de toamnă.

Luntre după luntre, purcedere firească,

plecând spre tine, cu inimi în desagă, 

cad la fund, zdrobite, gravură pitorească.

Ochii tăi, înlăcrimați a despărțire

mi-au sfâșiat puțina, scursa viață,

deși știu că n-ai fost tu, nu m-ai zărit nicicum,

am fost doar un moment în ceață.

Am clipit și nu mai era nimeni dincolo de arcadă. Fără doar și poate mi s-a părut. Nu te-am văzut azi. Nu erai tu… nu aveai cum să fii tu.

b91a787a03b05d1158ddd88da58e817a--dubrovnik-croatia-white-photography

14 gânduri despre „[Poezie – Proză] Ochii tăi pierduți

  1. Doar un mărgăritar strălucește în întuneric,
    căci celălalt ochi îl ai închis,
    te ascunzi, pribegită, în spatele vorbei,
    iar eu te chem din nou în urma pașilor… hei!
    Ești tot tu, rupând acel plictis.

    A venit așa, spontan, neșlefuit, vedem pe mai departe 😀

    Apreciat de 2 persoane

  2. Deoarece imi plac PROVOCARILE Claudiu, ma bag si eu ca musca-n lapte…si scriu si eu cateva versuri…in legatura cu tema poezii tale…Desigur ai toata libertatea de a NU publica randurile scrise de mine…Nu vreau sa supar pe nici un blogger! Dar ca sa nu ma lungesc…aici sunt versurile scrise in cateva secunde…

    Si intelegand vorba nemarginita
    un gand ma oprese din alergare,
    poate aceasta voce este a ta chemare?
    Mi-am intors ochii si am ramas strapunasa
    de caldura stelelor in chii tai…!

    Nu este stilul meu de poezie…dar dupa cum ti-am spus…imi plac provocarile!

    Apreciat de 2 persoane

  3. Hai ca rescriu…m-am prea grabit cand am trimis prima data…

    Si intelegand vorba nemarginita
    un gand ma opreste din alergare:
    “Poate aceasta voce este-a ta chemare?”
    Imi intorc ochii si raman strapunsa
    de caldura stelelor din chii tai…!…

    Scuza-ma de enumeratele replici…sper ca nu te superi! Nu sunt un SPAM!

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s