[Poezie] XVII. Strigătul libertății

De prea mult timp avem buzele cusute,

și șăgalnica soartă în van ne îmbie;

purtăm o sârmă pe încheieturi

și vene înnodate,

umerii, striviți de-un bolovan,

și capul greu se pierde;

disper în amuțire,

icnesc și scrâșnesc, tot mai bolnav;

 

Dar strig. Strig când pe tine te chem

și buzele-mi picură sânge

și inima bubuie

și pasul se clatină.

Acestea și altele le simt

când iubirea ta

se prelinge în mine

și flori de lumină cresc pe cer.

libertate

4 gânduri despre „[Poezie] XVII. Strigătul libertății

  1. Ah, mulțumesc mult pentru această înțelegere clară a textelor! Mă bucur că se poate observa asta, voluntar sau involuntar, prin simțire. 😀

    Apreciat de 2 persoane

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s