[Poezie] XX. Măreață, așa să-mi fi rămas…

Aș vrea să mi te scutur de pe piele,

firul înnodat ne e deja vrăjmaș,

gustul tău e searbăd, fără de scântei,

de sunt eu apă, tu ești zăgazul ei.

 

Aș vrea să nu mai stai pe-un talger,

să nu mai fii desculță printre stânci,

picurii de sânge și gustul lor subtil

pune-i într-o cupă, scutură-i febril.

 

Și aș mai vrea, vai, câte aș mai vrea,

să fii iar lebăda gingașă, să nu te fi știut,

în inima ta să nu îmi fi făcut locaș,

crezându-te măreață, așa să-mi fi rămas.

0004319828_10

4 gânduri despre „[Poezie] XX. Măreață, așa să-mi fi rămas…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s