[Poezie] XXIII. Sălbăticie

nu i se vede decât coama țepoasă și aspră

și cum mușcă din pământ,

veacul ce a început

risipindu-se în stihii

și cu fiecare zi

arzând tot mai vitregit

în piepturi, la hotar de trezie și de vis.

 

și cum și-o privire spălăcită poate fi o torță,

ascultați, vedeți: o limbă trece peste buze discret,

roua înflorește pe frunte

și dogoarea dinăuntru pârjolește

nemernic și avid.

 

mantia lumii cernită

e acum roasă de un foc ce nu arde,

dar inundă.

 

Fire Fractal

4 gânduri despre „[Poezie] XXIII. Sălbăticie

    1. Se pare că da, dar fără să îmi dau seama. Zilele în care le-am scris au fost marcate de puternici stări pe care am simțit nevoia să le transpun; și, iată, se pare că ele au evoluat odată cu trăirile interioare. 😀

      Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s