[Poezie] XXV. Comuniune

Mâna plină și albă lăsată pe plexul solar,

o foaie zboară domol prin aer –

pe ea, mulțime de linii trasate în creion,

o schiță vie, din care se întind artere;

una din ele stă încarnată în tavan,

altele în podele.

Când mi se zbate ochiul sau inima,

schița pompează și ea suflul vieții în jur,

iar ce e șters și prăfuit capătă contur.

Paper falling

Un gând despre „[Poezie] XXV. Comuniune

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s