[Poezie] XXVII. Zbatere

Stau chircit și gol într-o albie uscată de râu,

la capătul lumii e o altă lume

și viața din mine trăiește o altă viață;

ridic privirea încruntat,

o piatră albă, lucioasă, mă privește

”dă-mi suflarea vieții, prietene”

mie îmi pulsează sângele în vene

”dă-mi suflarea vieții” – repetă,

și-atunci răspund: ”trăiesc o moarte”

mă sprijin în cot,

piatra îmi dă târcoale

și nu am putere să fug

 

”deschide ochii și vezi”

deschid ochii…

Zbatere

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s