[Poezie] XXVIII. Apropiere

,

cerul se scutură de un murmur,

tăcerea zidită cumpănind:

desfacerea strânsorii ori curmarea

glasului înfierbântat,

 

vorbesc, poate, cu buzele tale

pulsând în ritm de viață curgătoare,

gândul meu nu mai e încovoiat,

 

te țin în brațe ca pe un fulg,

greutatea ta e în stelele privirii,

căci ochii mă privesc și ard,

 

ieșim din măștile de carne și de os.

femeie, vrei iubire?

primește-o,

dar nu am sufletul curat,

încerc,

Love

5 gânduri despre „[Poezie] XXVIII. Apropiere

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s