[Poezie] XXXVI. Izbânda

toate trec. se duc și promisiuni,

frunze uscate a deșertăciune

mi-ai zis că orice-ar fi,

vei fi prezentă când voi izbândi.

ți-am căutat privirea nebunește;

în locul ei, nimic

mai sterp decât un praf de oase

 

singur ca o rană în pământ;

deschis ca un fruct roșu, am sângerat

o așa durere surdă, că am zâmbit

 

plecat pe spate, doar Dumnezeu m-a prins.

și-a fost destul

a fost prea mult

 

fericit acum

Salvation

3 gânduri despre „[Poezie] XXXVI. Izbânda

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s